Articole

Clasificarea tulburarilor de personalitate

Conform Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale (DSM IV, V) exista urmatoarele tulburari de personalitate:

Tulburarea de personalitate paranoida - reprezinta un pattern de neincredere si suspiciune, intentiile altora fiind interpretate ca rauvoitoare. Tulburarea de personalitate paranoida nu apare exclusiv in cursul schizofreniei sau al unei tulburari a dispozitiei cu elemente psihotice sau al unei alte tulburari psihotice si nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei conditii medicale generale. Cele mai frecvente tulburari de personalitate concomitente par a fi cele schizotipala, schizoida, narcisistica, evitanta si bordeliene. 

Tulburarea de personalitate schizoida - reprezinta un pattern de detasare de relatiile sociale, interactiune cu mediul social, uneori reprezinta o detasare completa.

Tabloul clinic al tulburarii de personalitate schizoida

• nici nu-si doreste si nici nu apreciaza relatiile sociale apropiate, nici pe cele de familie, nu-si doreste sa interactioneze cu mediul exterior, nu leaga relatii de socializare;
• dezinteresat de contacte sociale, nu prezinta interes pentru a lega contacte sociale;
• opteaza pentru activitati ce pot fi efectuate de unul singur, independent de altii, nu lucreaza in echipa, nu isi doreste sa colaboreze; 
• rar traieste emotia de bucurie in compania altora;
• lipsit de interese pentru relatii sexuale (ex.: imagini sexuale neplacute);
• lipsit de prieteni sau camarazi apropiati (nu are prieteni apropiati, nu mentine relatii sociale);
• are relatii cu 1-2 membrii de familie fara sa simta nevoia intretinerii unor relatii apropiate (nu mentine si nu interactioneaza cu rude, prieteni, vecini);
• raceala emotionala sau are emotii de slaba intensitate,uniforme, lipsite de nuante. 

Tulburarea de personalitate schizotipala – este un pattern de discomfort acut in relatiile intime, de distorsiuni cognitive sau perceptuale si excentricitati de comportament;

Simptomele tulburarii de personalitate schizotipala includ:

• interpretarea incorecta a evenimentelor externe ca avand o semnificatie personala;
• gandire, credinte si comportamente ciudate, nesemnificative, idei nerealiste;
• credinta in abilitati speciale, cum ar fi telepatia;
• alterari perceptuale, in unele cazuri iluzii somatice incluzand “dureri fantoma” sau alte distorsiuni ale simtului tactil;
• vorbire idiosincretica, vorbire vaga si cu tendinta de a devia de la subiect;
• suspiciune sau idei paranoide;
• aplatizare emotionala sau raspunsuri emotionale inadecvate;
• lipsa prietenilor apropiati in afara membrilor familiei;
• anxietate sociala excesiva sau persistenta care nu se amelioreaza in timp.

 Tulburarea de personalitate antisociala - reprezinta un pattern de desconsiderare si violare a drepturilor altora, incepe din copilarie sau precoce in adolescenta, apare mai frecvent la barbati, manipularea reprezinta un element principal al tulburarii antisociale.

Factori de risc pentru tulburarea de personalitate antisociala:

• adult care a suferit abuzuri in copilarie;
• mediu in copilarie cu neglijare si deprivare afectiva;
• parinte cu tulburare de personalitate antisocial;
• parinte alcoolic;
• mint in mod repetat;
• desconsiderare fata de siguranta lor sau a altora;
• prezinta un nivel scazut de remuscare;
• implicarea intr-un grup de prieteni care au comportament antisocial
• prezenta unei tulburari de invatare.

 Tulburarea de personalitate borderline – este un pattern de instabilitate in relatiile personale, imaginea de sine, afecte si de impulsivitate marcata;

Simptome ale tulburarii de personalitate borderline sunt:

• comportamente impulsive si riscante, cum ar fi condus periculos, relatii sexuale neprotejate,  joc de noroc compulsiv;
• emotii puternice care se schimba in mod frecvent;
• episoade intense dar scurte de anxietate sau depresie;
•  manie nemotivata, uneori ajungand pana la confruntare fizica;
• dificultati in controlarea emotiilor si impulsurilor;
• comportament suicidal;
• teama de a ramane singur.

 Tulburarea de personalitate histrionica – este un pattern de emotionalitate excesiva si de cautarea atentiei.  Tulburarea de personalitate histronica este o tulburare caracterizata de un tipar de emotionalitate excesiva si cautarea atentiei, incluzand nevoia excesiva de aprobare si seductivitate inadecvata.

 Caracteristici ale persoanelor cu personalitate histrionica:

- se simt incomod in situatiile in care nu se afla in centrul atentiei;

- se imbraca provocator si au un comportament sexual seducator;

Tulburarea de personalitate narcisica – este un pattern de grandoare, necesitate de admiratie si lipsa de empatie, cauza tulburarii de personalitate narcisista nu este cunoscuta, insa exista mai multe teorii, multi considera ca reprezinta o combinatie intre modul in care o persoana face fata stresului si modul in care a fost crescut. Parintii care isi pun copiii pe un piedestal si ii lauda incontinuu pot semana o samanta de narcisism. Este o limita intre a oferi suport si confort copiilor si a intari ego-ul acestora.

 Tulburarea de personalitate evitanta– este un pattern de inhibitie sociala, de sentimene de inadecvare si de hipersensibilitate la evaluarea negativa. Tulburarea de personalitate evitanta este caracterizata de inhibitie sociala, sentimente de inadecvare, sensibilitate extrema la evaluarile negative.

Tulburarea de personalitate dependenta – este un pattern de comportament submisiv si de aderenta in legatura cu necesitatea excesiva de a fi protejat de cineva, sunt adesea pesimisti, tind sa isi minimalizeze abilitatile și spun despre sine că sunt prosti. Criticile si dezaprobarea sunt considerate o dovada a lipsei lor de valoare si isi pierd si mai mult increderea in sine. Cauta sa fie supra-protejati si dominati de ceilalti. Nu pot functiona bine la serviciu daca li se cere să aiba initiativa. Evita slujbele in care este nevoie sa manifeste responsabilitate si devin anxiosi daca li se cere sa ai decizii.

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva –  este un pattern de preocupare de ordine, perfectionism si control, obsesiile sunt involuntare, iau forma unor ganduri, imagini sau impulsuri incontrolabile, care se repeta la nesfarsit la nivel mental. Pacientii nu isi doresc sa le aiba, insa nu se pot impotrivi desfasurarii lor. Obsesiile sunt tulburatoare si distrag atentia de la activitatile curente, pana in punctul in care pot deveni dizabilitante.

Bibliografie:

Golu, M., -Dinamica personalitatii- Editura Geneze, Bucuresti, 1993,

Ionescu, G., -Posibilitati terapeutice ale comportamentului generat de imaturitatea afectiva si cognitiva, psihopatii, stari psiho-patoide, oligrofeni. In terapie psihotropa, Ed. Medicala, Bucuresti, 1968,

Ionescu, G., -Aspecte ale tratamentului psihofarmacologic al tulburarilor de personalitate - Neurologia, Psihiatria, Neurochirurgia,

Ionescu, G., -Tulburarile personalitatii- Editura Asklepios, Bucuresti, 1997,

Vlad, N., -Psihopatiile in semnificatia clinica si rationala- Editura Quardrat, Botosani, 1995,

Tudose, F., Tudose, C., Dobranici, L., - Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi - Editura Trei, Bucuresti, 2011,

Zlate, M., -Un model sinetetic-integrativ al personalitatii- Revista de Psihologie, 1987,

Zlate, M., -O metodologie  pentru determinarea tipurilor de personalitate- Revista de Psihologie 1988,

DSM IV Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mentale, coordonator Aurel Romila,  pag. 685, Editura  Asociatiei Psihiatrilor Liberi din Romania, 2003),

DSM V Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mentale, American Psychiatric Association, Editura Medicala, Callisto, 2016,

http://www.ursula-sandner.com/

http://www.epsihologia.ro

http://www.sfatulmedicului.ro

http://www.psihologia.info.ro

Mihai Paun –psiholog

__________________

Traumele Psihologice şi Stresul Post-traumatic

Rezmond B. Flemerz, Jr., Ph.D.

 Serviciile de sanatate mentala acopera o arie destul de mare, incepand cu o criza individuala pana la un studiu asupra mai multor victime expuse unui factor stresor intens, incluzand aici dezastrele si cazurile de violenta exacerbata(Everly and Mitchell, 1999). Odata cu imbunatatirea servicilor de sanatate mentala, C.I.S.M s-a transformat intr-o paradigma, organizand aceste servicii, astfel incat, victimele sa aiba parte de un tratament optim, iar lucratorii din cadrul SSM ( Servicii de sanatate mentala) sa fie supusi cat mai putin elementului de stres lucrativ. C.I.S.M este un sistem complet care abordeaza problema incidentelor critice.

   Scopul acestui program este de a stabili legatura dintre evenimentul negativ si stresul asociat, si de a inlatura aparitia unor posibile sechele asociate cu stresul post-traumatic, disfunctionalitatile create de stres sau alte manifestari ale unei crize. C.I.S.M asigura o gama larga de servicii pentru lupta impotriva stresului provocat de o criza catalogata în 7 subdiviziuni:

  a) pregatirea inainte de inceperea crizei;

  b) procedura de mobilizare pe scara larga;

  c) consultanta individuala;

  d) scurte discutii de grup;

  e) discutii de grup prelungite, cunoscute si ca dezbateri asupra incidentelor critice cauzate de stres(C.I.S.M), pentru a incerca vindecarea pacientului dupa o trauma suferita.  

  f) proceduri de interventie în cazul unei crize in familie;

  g) referinte pentru asistenta psihologica sau tratament aditional, daca este cazul. C.I.S M. se bazeaza pe ,,tratamentul verbal” si apare ca un nivel acceptat de ajutorare a persoanelor victimizate, al carui nivel de stres difera de la o persoana la alta.

   In baza servicilor de sanatate mentala si C.I.S.M, se afla conceptul de ,, incident critic”. Un incident critic poate fi privit drept o amenintare la bunastarea persoanei.

   O criza isi face simtita prezenta cand incidentul critic, produce o disfunctionalitate in sistemul persoanei. In mod frecvent aceste incidente sunt specifice, spontane in majoritatea cazurilor, cateodata foarte grave, putand ameninta viata persoanei sau pot lua forma unui eveniment limitat in timp, care pentru individ ar putea insemna o dereglare a scarii sale valorice personale. Includem aici divortul, colapsul financiar sau problemele medicale foarte grave. In timp ce pentru o anumita categorie de indivizi incidentele critice lasa urme minore din punct de vedere psihic, majoritatea persoanelor se confrunta in cazul acesta cu anxietate, depresii si dureri somatice. Aceste stari medicale sunt limitate in timp si trec cand incidentul critic a fost depasit.

   O importanta deosebita pentru programele Serviciilor de sanatate mentala o prezinta incidentele grave cum ar fi dezastrele, atat cele naturale cat si cele antropice, dar si cazurile de violenta si de abuz sexual. Acest tip de abuz duce deseori la traume. Spre deosebire de un incident minor, aceste traume nu trec de la sine odata cu incheierea evenimentului negativ, ci se pot transforma in sindrom de stres post-traumatic, stare care poate dura pana la decesul persoanei daca aceasta nu e tratata.

   Se estimeaza ca mai mult de jumatate din populatia SUA va trece printr-o experienta traumatica în decursul vietii si 25% dintre acestia vor suferi doua sau mai multe evenimente de acest gen.

   Deoarece multe incidente de acest fel au ramas netratate, sindromul de stres post-traumatic se manifesta in randurile populatiei pana la 14% in functie de accidentul suferit. Din orice punct de vedere aceasta este privita ca o problema de sanatate.

   Scopul acestui material este de a crea o imagine generala asupra traumelor psihologice si a stresului post-traumatic, cu precadere pe simptome, disfunctionalitatile psihologice comune si biologice care stau la baza traumelor. In aceste cazuri, serviciile de sanatate mentala prin C.I.S M. sunt de un real ajutor.

Natura traumei psihologice si a Sindromului de Stres post-traumatic.

   Trauma psihologica se refera la impactul produs de un eveniment critic asupra psihicului unui individ. Acest proces si urmarile sale au fost subiectul a multor dezbateri in ultimii 5 ani de zile.

   Evenimentele traumatice pot surveni atunci cand un individ se confrunta cu o amenintare serioasa asupra securitatii personale sau cu ceva ce ii afecteaza structura psihica. Se poate intampla ca trauma sa vina si in urma faptului de a fi martor la acest tip de evenimente negative.

   Mai mult decat atat victimele sau martorii, experimenteaza sentimentele de frica, groaza si neajutorare. La copii, acestea pot aparea sub forma comportamentului deviant. Exemple concludente de evenimente care duc la traume psihice sunt: luptele, razboaiele, faptul de a fi prizonier de razboi, actele de terorism, luarile de ostateci, dezastrele naturale dar si cele provocate de om, omuciderile, talhariile, abuzurile sexuale, accidentele grave de circulatie si bolile care afecteaza grav sanatatea persoanei.

   Cei traumatizati, vor prezenta un anumit tip de simptome intruzive, care pot include amintiri despre eveniment si evitarea discutilor despre acesta. Consultati tabelul de mai jos pentru a vedea o lista a simptomelor comune. O lista intreaga o puteti gasi la Asociatia Americana de Psihiatrie.

   Simptomele intruzive implica reprezentarea evenimentelor in imagini, ganduri, amintiri si cosmaruri. Victimele retraiesc evenimentele. Simptomele de evitare, se manifesta sub forma evitarii locurilor pe care individul le asociaza cu trauma.

   a) Simptome comune in sindromul de stres post-traumatic:

·         reexperimentarea evenimentelor in imagini, ganduri, amintiri, vise cu ochii deschisi si cosmaruri;

·         activitatea de a retrai evenimentul;

·         stresul cauzat de anumite amintiri.

  b) Simptome de evitare:

·         evitarea locurilor asociate cu trauma;

·         probleme in ati aminti evenimentul;

·         pierderea interesului pentru activitati importante;

·         limitarea emotiilor;

  c) Simptome de excitare:

·         hiperviolenta;

·         un reflex exagerat de tresarire;

·         disfunctionalitati ale somnului;

·         dificultate in a te concentra;

·         stari de iritare sau de izbucniri nervoase.

  

  Simptomele de excitare includ:

a) Simptome comune în sindromul de stres post-traumatic:

·         reexperimentarea evenimentelor in imagini, ganduri, amintiri, vise cu ochii deschisi si cosmaruri;

·         activitatea de a retrai evenimentul;

·         stresul cauzat de anumite amintiri.

  b) Simptome de evitare:

·         evitarea locurilor asociate cu trauma;

·         probleme in ati aminti evenimentul;

·         pierderea interesului pentru activitati importante;

·         limitarea emotiilor;

  c) Simptome de excitare:

·         hiperviolenta;

·         un reflex exagerat de tresarire;

·         disfunctionalitati ale somnului;

·         dificultate in a te concentra;

·         stari de iritare sau de izbucniri nervoase.

   Aceste trei simptome pot fi gasite in stari de tulburare acuta de stres, cronica si in intarzierea debitului stresului post-traumatic.

   Starea de stres acuta apare cand victimele dezvolta aceste simptome, sau altele suplimentare care includ un sentiment subiectiv de amortire sau desprindere, o reducere a gradului de constientizare a mediului, o depersonalizare sau o amnezie.

   Stresul acut poate aparea intr-o luna de la incidentul traumatic, si se manifesta într-un interval de timp cuprins intre 48 de ore si 4 saptamani.

   Dupa o luna, aparitia simptomelor din tabelul 1 indica prezenta sindromului de stres post-traumatic. 

   Diagnosticul stresului post-traumatic se administreaza atunci cand simptomele dureaza mai mult de trei luni. Stresul post-traumatic cronic este definit prin prezenta simptomelor dupa trei sau mai multe luni, iar stresul post-traumatic intarziat se refera la aparitia pentru prima data a simptomelor la cel putin sase luni de la incidentul traumatic.

   In plus in timp ce orice persoana expusa la un agent stresor, poate dezvolta o tulburare de stres acut sau post-traumatic, exista dovezi suplimentare empirice care sugereaza ca exista persoane care se pot confrunta cu ambele probleme mentionate mai sus.

   Factorii de risc care cresc probabilitatea de a fi traumatizat, includ genetica, inteligenta limitata, educatia de baza sub nivelul mediu si ajutorul social de nivel minim.

   In mod similar, in primul rand boala mentala, viata de familie disfunctionala si antecedentele unei traume cresc riscul de insuficienta functionala in fata unor evenimente traumatice. Cu toate acestea acesti factori au o importanta mica in comparatie cu cauzele stresului post-traumatic. Cel mai mare factor de risc de stres sau stres post-traumatic este expunerea. In acest sens exista dovezi ale legaturii intre expunerea la incidente critice si ultima stare de dezvoltare a sindromului de stres sau stres post-traumatic.

   Everly(1993) sustine ca pentru a intelege cu adevarat natura unei traume psihologice, trebuie sa se analizeze problema atat din punct de vedere psihologic cat si biologic.

Psihologia traumei psihologice si a stresului post-traumatic

   Exista trei domenii de functionare umana care contribuie la sanatatea fizica si mentala: grija fata de aproapele tau, maiestria si scopul clar si precis al existentei umane. Maiestria presupune in acest caz formarea unui mediu pentru a satisface nevoile personale. Atasamentele sunt legaturi cu alte persoane care furnizeaza sprijin, informatii, companie si cateodata suport material, cum ar fi cel monetar sau favorurile politice. Scopul clar si precis se refera la un eveniment central sau o valoare care motiveaza o persoana sa participe activ la viata de zi cu zi si prevede o cale de iesire din momentele critice. Exemple in acest sens sunt casatoria, nasterea copiilor, avansarile (promovarile) la locul de munca sau voluntariatul din punct de vedere al operelor de caritate. Aceste trei seturi de competente si resurse il ajuta pe individ sa faca fata problemelor. Sunt de asemenea perturbate de evenimente traumatice si inadecvate, simptomele prezente aici sunt cele din tabelul 1.

   Maiestria defectuasă. Atunci cand apar evenimente traumatice, prin definitie, ele se afla dincolo de controlul victimei. In plus anumite raspunsuri inadecvate pot insemna incercari ale victimei de a fi din nou stapana pe situatie. Super controlul este o manifestare a acestui proces.

   Intr-o stare de super vigilenta victima incearca sa controleze toate aspectele vieţii, pentru a se putea pune la adapost de un posibil al doilea eveniment negativ care i-ar putea ameninta viata. La celalalt pol se afla victima care cedeaza complet si invata sa devina neajutorata. Acest lucru presupune ca victima care nu controleaza o astfel de situatie nu va putea controla nici altele similare. Un alt defect este incercarea de a calma nervii cu droguri sau alcool. Acesta strategie nu da randament pe termen lung si poate complica viata victimei creand dependenta. In cele din urma unele victime par sa castige un anumit control asupra evenimentului traumatic originar prin punerea sa intr-o situatie similara care a dus la primul incident critic. Acest proces este cunoscut si sub numele de constrangere repetata.

   Exemple in acest sens pot fi: veteranii de razboi care cauta lupta si in viata civila sau lucratori de ingrijire a sanatatii mentale care sunt asaltati in mod repetat de pacienti diferiti.

   Atasamentul inadecvat fata de alte persoane. Evenimentele traumatice pot sa intrerupa reteaua afectiva a victimei. In primul rand unele evenimente traumatizante cum ar fi dezastrele naturale, pot perturba linia de afectivitate in sanul familiei sau in randul comunitatii. In al doilea rand, unele evenimente traumatice sunt atat de dureroase incat victimele doresc sa se retraga din societate pentru a evita amintirile legate de situatia respectiva. Este valabil in cazul actelor de violenta comise de alte persoane. In cazul in care autorul actului poate fi facut responsabil si de ingrijirea victimei acesteia din urma i se poate dezvolta sentimentul de tradare, sentiment care consolideaza si mai mult cu dorinta de retragere. In al treilea rand, in cazul in care victima are nevoie de afectiune se poate intampla ca aceasta sa ii fie refuzat. Evenimentele traumatice ilustreaza modul suptil al legaturilor interumane.

   Multe persoane neagresate sunt speriate de violenta si isi dau seama cat de usor ar putea deveni victime. Pentru a restaura sentimentul de secutitate ei dau vina pe victima ca fiind cauza provocarii evenimentului. Acest lucru ofera nonvictimelor iluzia de control asupra incidentelor critice. Nevoia acestei iluzii este ceea ce determina sa se retraga, sa dea vina pe victima si sa rupa astfel linia afectiva.

   Pierderea scopului. Sustinerea unui angajament important in viata este marit de sentimentul de coerenta. Un simt al coerentei in acest caz include si credintele oamenilor conform carora lumea este un mediu sigur si previzibil si ca merita ca omul sa isi investeasca in ea toata energia de care este capabila. Janoff Belman(1992) a cercetat evenimente traumatice care darama aceste afirmatii. Lumea nu este un mediu sigur si un mediu care sa merite efortul de a investi. Victimele sunt coplesite de fortele distructive ale unui dezastru natural sau sunt incapabile de a inţelege actiunile deliberat negative ale unor indivizi malefici, a caror actiune se preteaza la violenta. Scopurile traditionale ale vietii par necorespunzatoare si fara sens iar victimele sunt lasate fara o directie precisa.       

     

Biologia traumei psihologice si a sindromului de stres post-traumatic

   In timp ce o discutie complexa despre psihoendoneurologie  a traumei sau a sindomului de stres post-traumatic, este dincolo de sfera de verificare a acestei lucrari, o conştientizare a raspunsului fiziologic de baza a victimei, s-ar putea dovedi utila pentru lucratorii E.M.H. in evaluarea nivelului de interventie asupra victimelor.

   Comentarii recente au subliniat ca fiziologia traumei si a sindromului de stres post-traumatic este un raspuns reparat al corpului care difera de starile de depresie majora si de factorii stresori de rutina.

   Adrenalina este eliminata de gladele suprarenale si devine  epinefrina în organism. Acest neurotransmitator mobilizeaza sistemul de reactie de urgenta al organismului, care include consolidarea frecventei cardiace, o respiratie mai buna, dilatarea pupilelor pentru a asigura o vedere mai buna si eliberarea zaharului in sange pentru energizarea organismului. Al doilea caz de urgenta este procesul de mobilizare care are loc simultan in creier. Aici adrenalina a fost transformata in momoadrenalina, atinteste atentia victimei in directia amenintarii imediate. Cand endorfinele circula liber (in cazul evenimentelor necritice), persoana se simte calma si relaxata. Cu toate acestea in timpul incidentelor critice, endorfinele par sa actioneze precum analgezicele, astfel incat atentia persoanei sa nu se focalizeze pe durere si efortul de a ramane in viata.  Atat norepinefrina si endorfinele, par a fi implicate in dezvoltarea sistemelor intruzive, si pot reprezenta cel mai bun mijloc pentru amintirea evenimentelor traumatizate si cum se poate raspunde la ele, in cazul in care evenimentele respective ar reaparea.

   In fine, prezenta in creier a norepinefrina sau a neurotransmitatorilor, in mod repetat sau pentru perioade prelungite de timp, poate duce la modificari ale sistemului nervos, in special in sistemul sistemul limbic. Prezenta repetata norepinefrina in sistemul limbic, sensibilitatea acestei fibre nervoase, astfel incat cantitati mici de norepinefrina, pot produce un raspuns de mobilizare de urgenta, pentru a intampina un eveniment traumatic. Acesta senzatie poarta numele de excitare. Intrucat ambele evenimente, negative si pozitive, din viata poate produce mici cresteri de norepinefrina, victimele experimentand frecvente stari emotionale si tind sa-si contracte viata.

   Victimele care prezinta o stare de excitare in urma unei traume anterioare, pot experimenta un sentiment intens de stres, in fata unei a doua traume, datorita impactului sau si a problemelor nerezolvate din primul incident.

Consecintele netratate

   In plus fata de tulburarea de stres acut si a diferitelor tipuri de stres post-traumatic, victimele netratate pot dezvolta suplimentar, complicatii medicale si psihologice grave, in urma unui eveniment traumatic. Aceste complicatii pot evolua de la sindromul post-traumatic, pot coexista cu acesta, sau pot exista de sine statatoare. Acestea includ tulburari, anxietate, atacuri de panica, depresie majora, distimie, alcoolism, tulburari somatoforme si de personalitate. Daca conditiile medicale raman netratate, aceste afectiuni pot dura pana la moartea persoanei.

   Traumele netratate si sindromul post-traumatic pot duce la invaliditate, cheltuieli medicale si juridice, concediul medical, accidente industriale, sociale si comunitare, productivitate scazuta si stres psihic. Pentru om acest tribut este enorm si inacceptabil.

   Stresul post-traumatic

Poza 1:

  Stresul post-traumatic

   E normal sa iti fie frica cand esti în pericol. E normal sa fi suparat cand ti se intampla ceva rau, tie sau unei persoane apropiate tie. Daca si dupa cateva luni te simti tot asa e timpul sa te adresezi unui medic. E posibil sa suferi de stres post-traumatic.

Poza 2:

   Ce este stresul post-traumatic?

   E o boala adevarata. Poate fi capatata dupa ce treci prin sau vezi un eveniment periculos, cum ar fi razboiul, un uragan sau un accident grav. Esti stresat si iti este teama chiar daca pericolul a trecut. Stresul post-traumatic iti afecteaza viata si pe cei din jurul tau.

   Daca suferi de stress post-traumatic poti fi tratat si te vei simţii mai bine.

   Cine poate suferii de stresul post traumatic?

   I se poate intampla oricui, indiferent de varsta, chiar si copiilor.

   Nu trebuie sa fi ranit din punct de vedere fizic pentru a capata stresul post-traumatic. Poti sa il capeti si dupa ce vezi un membru al familiei tale sau un prieten ca este ranit.

   Cauzele stresului post-traumatic

   Trairile sau pur si simplu faptul ca ai vazut ceva ce te deranjeaza sau ceva periculos.

   Includem aici:

• sa fi o victima sau sa vezi ceva violent;
• decesul sau o boala grava a unei persoane apropiate;
• razboiul;
• accidente de masina sau de avion;
• uragane, tornade sau incendii;
• crime violente.

   Sunt inca multe alte lucruri care pot cauza stresul post-traumatic. Vorbeste cu doctorul tau daca esti tulburat de ceva ce ti s-a intamplat tie sau unui apropiat.

   Cum stiu ca sufar de stresul post-traumatic?

   Doctorul tau te poate ajuta sa afli. Suna-l daca te confrunti cu una din urmatoarele probleme:

• vise urate;
• amintiri sau stari sufletesti negative ca si cand evenimentul negativ s-ar intampla iar;
• ganduri care te sperie si pe care nu le poţi controla;
• faptul ca stai departe de locurile care ti-ar putea aminti de ceva negativ;
• starile de tristete, vinovatie sau ingrijorare;
• resentimentul de singuratate;
• problemele cu somnul;
• izbucnirile violente;
• iritarea si starile nervoase;
• ganduri care te ranesc pe tine sau pe cei din jurul tau.

   Copiii care sufera de stresul post-traumatic pot avea urmatoarele probleme:

• sunt incapabili sa vorbeasca;
• se poarta ca niste copii de varsta frageda;
• se plang exagerat de dureri de cap sau stomac;
• refuza sa se joace cu alti copii sau sa mearga in anumite locuri.

   Cand incepem sa ne confruntam cu stresul post-traumatic?

   Apare intr-un interval neregulat de timp, indiferent de varsta persoanei respective. Semnele pot fi vizibile imediat dupa un eveniment periculos si pot continua. Exista persoane la care semnele apar la cateva luni sau chiar ani de la incidentul cauzator.

   Cum ma pot vindeca?

   Sindromul poate fi tratat. Un doctor cu experienta in domeniu te poate ajuta. Tratamentul poate fi aplicat prin terapie, medicamente sau o combinatie intre cele doua.

   Tratamentul poate dura 6-12 saptamani. Pentru anumite persoane poate dura mai mult.  

   Tratamentul nu este acelasi pentru toti. Ceea ce e bun pentru tine nu e obligatoriu bun si pentru altcineva.

   Poza 4:

   Povestea lui Janet

   Janet a suferit un accident de masina anul trecut, in care o persoana si-a pierdut viata. Ea însa din punctul acesta de vedere nu a patit nimic si nu a fost ranita grav.

   Pentru un timp s-a simtit bine, dar incet, incet lucrurile s-au schimbat. A inceput sa aiba cosmaruri in fiecare noapte. Cand se trezea, traia momentul accidentului. Simtea o presiune enorma de fiecare data cand calatorea in masina si incerca sa evite asta cat de mult posibil.

   Incepuse sa tipe la sotul ei pentru lucruri marunte si cateodata se simtea amortita pe interior.

   Sotul i-a cerut sa mearga la doctor. Acesta i-a spus ca sufera de stresul post-traumatic.

   Doctorul familiei a trimis-o la un specialist. In curand aceasta a inceput tratamentul. A inceput sa doarma mai mult si sa nu mai simta frica si tensiune nervoasa. De asemenea si-a impartasit tristetea si resentimentele cu terapeutul. Nu a fost uşor dar dupa cateva luni Janet a inceput sa se simta mai bine.  

   Poza 5:

   Cateva lucruri despre stresul post-traumatic

• poate aparea la oricine, la orice varsta;
• milioane de americani se confrunta anual cu acest sindrom;
• multi veterinari de razboi il au;
• femeile sunt mai predispuse la stresul post-traumatic decat barbatii;
• poate fi tratat.

   Nu te rani singur:

• nu esti singur;
• vorbeste cu doctorul tau;
• suna la 112 daca ai nevoie de ajutor acum;
• vorbeste cu un consultant al ,, National Suicide Provention Lifeline”

Acest material a fost publicat in lucrarea “Prevalenta si cauzalitate in abordarea stresului, cercetare si interventie in psihologie’’ (pag.199 – 210 autor Ana Anton) la Editura Psihomedia, Sibiu, 2010 in cadrul Workshopului “Prevalenta si cauzalitate in abordarea stresului”. 

Acest material a fost tradus din limba engleza in limba romana. 

Articolul "Traumele psihologice si stresul post - traumatic" apartine autorului Rezmond B. Flemerz, Jr., Ph. D.

____________________________